De ce atunci cand ti se aseaza viata intr-un anume rost, se gaseste cate un “mort” sa iasa la suprafata? De ce nu stau ingropati acolo unde le e locul? Nu ma plang… dar m-am enervat azi la culme… Si ca sa raspund la o intrebare pusa azi… Nu, NU iert. Si nici nu o sa uit, cel putin nu prea curand.

Cand tu de fapt vrei sa stergi ce a fost, se mai gaseste cate cineva sa iti aduca aminte? De ce nu se pricepe ca pur si simplu nu mai vreau sa stiu? Sa vad sau mai stiu eu ce? Regretele de cele mai multe ori sunt tardive. Sau intotdeauna. De ce se rascoleste ala urat mirositor? Cred ca din cauza ploii, din cauza vremii, se sta in case si neavand ce face, se gandesc sa mai sape aiurea. Dar mai rau decat asta, e ca se gasesc altii, care nu au nici o treaba cu situatia respectiva sa puna intrebari, sau sa zgarme, sub pretextul ca “le pasa”. Brusc. Pai nene… O perioada lungaaa de tot nu ai stiu ca traiesc si acum brusc ti-ai adus aminte? Regret. Nu merge asa.

M-am saturat de “Imi pare rau ca am facut asta, ca nu am facut asta… etc.” Asta e. Trecutul e trecut, prezentul e prezent… si viitorul vedem ce va fi:) Era o vorba: Mortii cu mortii si vii cu vii. Trecutul a fost. Cum a fost, nu ai cum sa mai schimbi. In cazul in care a fost altfel decat am fi dorit, putem alege sa uitam. Si cand se intampla sa alegem asa, se mai gaseste cate cineva care sa strice tot… Dar ce putem sa facem, este sa mergem mai departe, si sa luam anumite lucruri de la inceput.

In alta ordine de idei… am cam lipsit de pe aici:) Dar o sa recuperez cat de curand:) Nu pot decat sa sper asta:) V-as ura un week-end insorit, dar se pare ca nu avem sanse, asa ca sa aveti un week-end linistit:)

Da. Aroganta ma scoate cel mai mult din sarite in perioada asta. Nu stiu ce mi-a declansat asta, dar simt  ca ma calca pe nervi. Nu imi plac oamenii care se cred cei mai si cei mai. Chiar daca poate sunt buni pe ceea ce fac… Se spune ca inteligenta este aroganta educata. Ce ne facem atunci cand este doar aroganta? Dupa umila mea parere aroganta te face sa dai rateuri. Sa strici tot. Aroganta nu te face genial (asta ca mi-a venit in minte expresia unui realizator tv).

Pe de alta parte am auzit pe undeva ca aroganta este blocarea intelepciunii. Acum ma gandesc ca degeaba esti bun pe ceea ce faci, daca strici totul cu atitudinea. Cat traim tot avem de invatat cate ceva. Surprinzator este ca putem face asta de la oricine. Poti sa inveti si de la un copil de 14 ani, sau de la un batran de 90. Nimeni nu s-a nascut invatat. Si pot sa afirm ca vom avea cate ceva de invatat pana in ziua in care se termina tot. Si iar ma mai enerveaza oamenii care nu vor sa impartaseasca din cunostintele lor pe un anumit domeniu. Poate le este frica de concurenta… Zic eu…

Dar iar ma gandesc ca poate toti am fost la un moment dat aroganti. Si suntem. Si vom mai fi. Dar una e sa ai momente si una e sa fii constant. Cat despre asumarea meritelor celorlalti, asta este alta poveste care va veni la un moment dat…

Ca tot este sarbatoare azi, vreau sa urez pe aceasta cale “La multi ani!” tututor sarbatoritelor si sarbatoritilor azi. Si Paste fericit tuturor catolicilor!

Multumesc ca esti langa mine. Multumesc pentru faptul ca ma accepti asa cum sunt si nu vrei sa ma schimbi! Multumesc pentru faptul ca esti acolo cand imi este rau, cand imi este bine… Multumesc ca esti aproape in fiecare zi!

Multumesc ca existi in viata mea! Iti multumesc pentru tot ce esti! Pentru tot ce ai facut si faci pentru mine! Si pentru ceea ce vei face!

Ma bucur ca te-am cunoscut si iti multumesc ca imi esti aproape. Iti multumesc ca esti langa mine cand am nevoie de tine, iti multumesc ca ma faci sa zambesc (rad), cand sunt trist, obosit sau mai stiu eu ce! Iti multumesc ca ma ma asculti  cand aberez, iti multumesc pentru o vorba buna. Multumesc pentru ca iti pasa!

Esti ca dimineata de Craciun pentru mine! Cand astepti cu neabdare sa deschizi cadourile… Cand esti inconjurat de cei dragi… (si da… mar cu scortisoara )… Ca un miros de cafea  buna care iti invaluie simturile dimineata! Imi vin in minte foarte multe lucruri bune, dar niciunul nu se compara…

Ma gandeam mai demult sa scriu despre asta. Nu m-a suparat nimeni recent sau ceva de genul asta. Nu sunt suparat pe lume sau mai stiu eu ce… Pur si simplu din ce vad in jurul meu… Si nu imi place ce vad.

Am avut la un moment dat o discutie in contradictoriu cu cineva, legata de faptul ca oamenii se schimba. Atunci spuneam ca nu. Acum ii dau dreptate acelei persoane. Acum spun ca se schimba si se schimba al dracului de mult. Nu spun ca nu exista schimbari in bine, dar din astea nu am prea vazut… De cele mai multe ori in rau. Motivele de schimbare pot fi variate.  De la un motiv unic si puternic pana la o combinatie de motive… O conjunctura… Ce ma deranjeaza cel mai mult ar fi faptul ca primii oameni care ridica piatra sa arunce, sunt cei mai “patati”, sa zicem asa. Si atunci? Ce mai e de facut? Sa intorci si celalalt obraz? Nu multumesc. Atunci reactionezi… Si de cele mai multe ori o faci prin a te cobori la acel nivel. Cea mai buna modalitate ar fi ignorarea sau indiferenta. Dar de cele mai multe ori nu poti sa o faci.

(more…)

Teoretic ar fi trebuit sa inceapa Primavara. Dar cand m-am trezit ieri dimineata era zapada pe masina… Deci in loc de primavara a venit iarna. Sper ca asta a fost ultima zapada din sezonul asta. Datorita vremii, nici florile nu mai sunt ce erau alta data. Am avut de ales dintre niste lalele ofilite si zambile anemice. Dar pana la urma din cate imi aduc aminte, Martisorul trebuia sa fie un simbol… Nu? Un martisor cu un simbol de primavara, de noroc… Mi se par cele mai interesante. Ok de Ziua Femeii este altceva. Acolo sunt convins ca merge un cadou:), un buchet de flori frumos.

Deci, poate iarasi dau impresia ca ma revolt, dar nu este asa. Martisorul este o sarbatoare care chiar imi place. Vad pe strada femei cu zambetul pe buze… care baga nasul intr-un buchet de ghiocei . Deci este o sarbatoare care ofera bucurie. In afara de asta, este inceputul primaverii. Totul revine la viata. Oamenii incep sa aiba mai mult chef de viata. Peste 1 luna se vor deschide terasele… Asa mai anemic cate una ici colo… dar se vor deschide. Abia astept sa beau prima cafea (a se citi suc, bere, cafea etc.) la terasa anul asta. Abia astept sa se poata sta, cu orele la o terasa intr-un parc, sau la una mai de cartier… Ca de “centrul isteric” m-am saturat.

Pana cand se vor intampla astea… Nu pot decat sa urez o primavara frumoasa!